Dragi prieteni,
Intr-un spaţiu discret şi parfum de ceai, va invităm
Joi, 8 octombrie 2009, ora 18.00
la vernisajul expoziţiei de fotografie urbană
” Bucureştiul… ieri si azi”
a artisului plastic si fotograf Cristian Seuşan.

Expozitia va cheama redescoperiti orasul, sa-l schimbati in mai bine si sa-l priviti cu caldura si intelegere.
De la poduri, ulițe, fundături și maidane, la străzi și bulevarde, de la periferie spre centru, Bucureștiul s-a schimbat, a ajuns în secolul al XXI-lea capitală a unei țări europene, cu obiceiuri încă levantine. Occidentul și Orientul și-au dat mâna pe deasupra localnicilor, bucuroși de oaspeți, călători la rândul lor, primitori în ceea ce privește noul obicei și mai ales tot ce e insolit. Așa se face ca avem un București în culori, adunate de la toate popoarele, avem case vechi încă în picioare, frumoase și cu povești și tot așa se face că muzica timpului fredonează monoton aceeași paragină. Bucureștiul are străzi vechi de secole, care păsterază încă cu nonșalanță neglijența celor care au pășit și înainte pe ele, clădiri așa cum erau pe vremuri, care și-au schimbat sau nu destinația inițială. Renovate sau nu, fac parte din peisajul nostru cotidian, ne bucura sau ne fac nostalgici.
Fotografiile lui Cristian Seuşan surprind aspectul contemporan al Bucureştiului, confruntandu-l cu cel de acum un secol si mai mult. Instanteneelor de acum un veac le sunt alaturate imagini spontane actuale. Metamorfoza orasului este infatisata gradual, atat static, cat si in miscare. Dupa ce va veti intoarce in timp la trasurile muscalilor trase in fata vechiului Teatru Naţional si va veti inchipui conducand un automobil de epoca, in Bucureştiul anilor 1900, visand ca sunteti o persoana destul de importanta si la moda, daca sunteti posesorul unui astfel de automobil, va veti reintoarce la traficul, acum, la ordinea zilei aglomerat, de pe Calea Victoriei. Cladirile din jur le veti recunoaste usor: Palatul Telefoanelor, Hotelul Continental, Hotelul Capitol, Casa Capsa etc., institutiile publice: Universitatea, edificul cultural Ateneul Roman, construit in stil eclectic, Biblioteca Centrala Universitara fosta cladire a Fundatiei Universitare Carol I, fiecare cu istoria ei proprie, pastrand inca vechiul aspect exterior.
Daca odinioara Bucureştenii cand se refereau la strazi le spuneau “ulite” , iar la jumatatea secolului al XIX-lea calatorii straini povesteau cu haz ca ” in nici un loc casele nu formeaza o linie dreapta: una e inainte, celalta e inapoi cladita, iar unele pe o lature, Bucureştiul intreg in felul acesta, nu e un complex de strazi drepte, ci un ghem de piete mici, impleticite, prin care nici chiar firul Ariadnei nu ti-ar putea serivi ca orientare”, pe la inceputul anilor 1900 se contureaza planul contemporan al orasului, care se pastreaza pana in prezent.
Fotografiile din centrul vechi al capitalei de pe strada Lipscani, Selari si Smardan surprind nocturn si diurn, din vechime si de acum, destinatia acestor strazi. Daca inainte trecea tramvaiul pe Smardan (de vazut daca nu e Selari), iar de o parte si de alta erau pravalii, acum avem o artera pietonala deschisa doar pentru automobilele riveranilor si dupa cum cunoasteti, nu numai, animata si noaptea si ziua, ca dealtfel interg centrul vechi, care in ciuda, aspectelor negative isi pastreaza farmecul aparte. ” Ulita cea mare, de langa Curtea Domneasca” , Lipscaniul, strada negustorilor romani, greci, bulgari, sarbi, armeni, care vindea marfuri de la Leipzig tocmai aduse, era o strada prin excelenta comerciala, cu magazine bogate si grandioase unde se vindeau tot felul de produse textile: postavuri din Flandra, muselina din Anglia, matasuri din Lyon etc. Strada Selari , prin excelenta strada celor care fabricau si vindeau sei si alte piese de harnasament, nu ne mai aduce aminte de destinaintia ei initiala decat cu numele.De cele mai multe ori cand ajungeai in Bucureşti, treceai prin Gara de Nord, fosta Gara a Targovistei, dupa denumirea veche, modificata si extinsa atat arhitectonic, cat si ca amplasamet in repetate randuri. Locuiai la Hotel Dunarea sau Marna si, mai tarziu, mergeai la Cinematograful Feroviar. Acum si aici, puteti admira doar ruinele lor, nu se stie pentru cat timp de acum inainte!
Va provocam la discutii despre cum am putea privi Bucureştiul cu alti ochi si cum ne-am regasi printre vechile lui case, ulite, strazi, bulevarde…
Cristian Seuşan este artist plastic şi fotograf independent din Bucureşti. A urmat studii de specialitate la Liceul de Artă Nicolae Tonitza din Bucureşti, clasa profesorului Dorel Zaica.
Expoziții de pictură:
• expoziţii de grup (Făt Frumos, Giurgiu 2004, în cadrul concursului OPEN DOORS organizat de fundaţia Open Doors, Palatul Parlamentului - Bucureşti);
• expoziţii personale: Bar So What, Bucureşti, 1998, Galeria de Artă a Municipiului, 2000; Hotel Coral Fregene-Roma-Italia 2006, expoziţie „The fish does’t think ‘cause the fish knows everything”, ceainăria Serendipity, 2009
Proiecte şi expoziții de fotografie:
• autor al proiectului interactiv fotografic Atelier infrarealist în cadrul evenimentului Street Delivery, iulie 2009, Atelier foto stradal, în cadrul festivalului Art Boulevard, septembrie 2009, expozitie de fotografie urbană „ Bucureştiul…ieri şi azi” Muzeul Naţional de Istorie a României, deschisă în cadrul festivalului dedicat aniversării a 550 de ani de atestare documentară a Capitalei, în programul Muzeului Național de Istorie a României Bucureştiul - Mon Amour, deschisă în perioada 19 septembrie - 7 octombrie 2009.
Fotografiile lui Cristian Seuşan sunt spontane, în spatele obiectivului ascunzându-se o privire atentă la schimbare şi la contraste. În confruntarea dintre trecutul unui oraş şi noua sa înfăţişare, fotograful păstrează imaginea de ansamblu a metamorfozei culturale a Bucureştiului, surprinzând în imagini similare, paralelisme între trecutul de acum două secole şi prezentul ce ne înconjoară. Urmărind evoluţia unor deprinderi culturale urbane, în fotografii impregnate discret de prezența umană, artistul pune în evidenţă permanenţă acestora în timp, precum descoperă şi răsturnări de situaţie, indicând perenitatea, exprimată vizual prin imaginea ruinei unor locuri din Bucureşti, în alte timpuri, animate.
Raluca Mălăncioiu, muzeograf
(Muzeul Naţional de Istorie a României)