Va invitam la o noua expozitie de pictura din 14 August

MIRABILA SĂMÂNŢĂ A ARTEI

realizata de Ioana Dominte

Potrivit pregătirii de specialitate, Ioana Dominte se străduieşte, zilnic, cu cifre şi bani, deoarece este un destoinic finanţist.
Însă, dincolo de rigoarea acestei profesii lucrative, o altă trudă, nutrită de talentul şi spiritul său, îi ocupă ceasurile de răgaz. A simţit că trebuie să se împlinească prin artă încă din timpul liceului, când, sub îndrumarea renumitei artiste decoratoare Şerbana Drăgoescu, a deprins meşteşugul şi rafinamentul tapiseriei. Atunci a învăţat să-şi dezvăluie sensibilitatea, prin linii, forme şi culori îmbinate în fire de lână.
O parte din delicatele ei ţesături au înfrumuseţat articole vestimentare, realizate în cadrul Fondului Plastic din Bucureşti, unde a lucrat între anii 1984-1987.
În aceeaşi perioadă a făcut parte din grupul care a restaurat tapiseria monumentala creata de artistii Florin Ciubotaru si Serban Gabrea, expusă la Teatrul Naţional din Capitală.
Din păcate, după 1989, în zbuciumatul deceniu zece al secolului trecut, în pofida exploziei de reviste, ziare, edituri şi televiziuni, cultura a devenit „Cenuşăreasa” vieţii româneşti. La 26 de ani trebuia să opteze pentru viitorul ei profesional. În final, a fost obligată de împrejurări să aleagă un domeniu „practic”, care să-i asigure existenţa. După pregătirea pentru finanţe-bănci, i s-a părut prea târziu ca să mai aspire la statutul de artist profesionist.
Dar n-a renunţat niciodată la catarsis-ul creaţiei.
Calatoriile in tara, dar si in afara ei, in Asia, Pacific, America Centrala, nordul Africii, in locuri mai mult sau mai putin indepartate, i-au revelat o altă faţă, mirifică, a artei decorative. Au inspirat-o motivele florale, zoomorfe sau geometrice, încărcate de simboluri, din culturile străvechi, cu care oamenii îşi împodobeau trupul, veşmintele, templele, casele, talismanele.
Rezultatul - peste douăzeci de imagini, în guaşă, acuarelă şi tempera, în care limbajul cromaticii se asociază cu cel al semnelor tainice. Le-a numit mandale - pornind de la acea mandala hindusă - reprezentare a divinităţii sau emblemă psihologică, inducând iluminarea.
Însă lucrările Ioanei Dominte depăşesc aria hinduismului, amintind, deopotrivă, de totemurile incaşe, arabescurile arabe, miniaturile şi vitraliile evului mediu, sau de ornamentele de pe stâlpii cerdacurilor şi de pe vasele de ceramică româneşti, desluşind perfecţinea cercului, sau infinitul spiralei dacice considerata simbol al nemuririi. De fapt, ele ne propun o călătorie magică, în timp şi spaţiu, cu semnificaţii adânci.
Şi pentru că nimic nu este întâmplător, deosebitele sale mandale vor fi expuse într-un spaţiu care, de asemenea, ne sugerează asociaţii mirabile: CEAINĂRIA SERENDIPITY - o oază de linişte în centrul Bucureştiului, a cărei denumire exotică provine din omonimul englezesc, pătruns şi în limba română sub forma serendipitate. Adică, norocul de a descoperi ceva foarte important, pe neaşteptate.
Neîndoielnic, veţi avea şi dumneavoastră şansa unor asemenea momente revelatoare, privind mandalele Ioanei Dominte.

- Valeria Baciu Medvedov